Short animated video explaining how the Domain Name System, or DNS, works.
Un sistem de nume de domeniu (abreviat DNS, în engleză Domain Name System) este un sistem distribuit de păstrare și interogare a unor date arbitrare într-o structură ierarhică. Cea mai cunoscută aplicație a DNS este gestionarea domeniilor în Internet.
Caracteristicile sistemului de nume (DNS) sunt:
- folosește o structură ierarhizată;
- deleagă autoritatea pentru nume;
- baza de date cu numele și adresele IP este distribuită.
Există 2 tipuri de rezoluție de nume:
- rezoluție recursivă (name resolverul cere serverului de nume să facă translatarea);
- rezoluție iterativă (name resolverul cere serverului de nume să îi furnizeze adresa IP a unui server care poate face translatarea).
- Name resolverul primește de la o aplicație client TCP/IP un nume; acesta formulează o interogare primului server de nume din lista serverelor;
- Serverul de nume (DNS) determină daca este mandatat (autorizat) pentru domeniul respectiv (dacă există configurată o zonă DNS care conține numele respectiv);
- Dacă este autorizat, transmite răspunsul clientului;
- Dacă nu, transmite o interogare altui server de nume pentru un răspuns autorizat; obține răspunsul autorizat și transmite clientului un răspuns neautorizat; totodată stochează răspunsul local pentru a răspunde la alte cereri pentru același nume.
- Resolverul de nume transmite răspunsul aplicației utilizator și îl păstrează într-un cache pentru o anumită perioadă;
- Dacă name resolverul nu primește un răspuns într-un anumit timp, transmite cererea următorului server de nume din listă. Când lista este epuizată, va genera o eroare.
An often-used analogy to explain the Domain Name System is that it serves as the phone book for the Internet by translating human-friendly computer hostnames into IP addresses. For example, the domain name www.example.com translates to the addresses 192.0.43.10 (IPv4) and 2620:0:2d0:200::10 (IPv6). Unlike a phone book, however, DNS can be quickly updated and these updates distributed, allowing a service's location on the network to change without affecting the end users, who continue to use the same hostname. Users take advantage of this when they recite meaningful Uniform Resource Locators (URLs) and e-mail addresses without having to know how the computer actually locates the services.
The Domain Name System distributes the responsibility of assigning domain names and mapping those names to IP addresses by designating authoritative name servers for each domain. Authoritative name servers are assigned to be responsible for their particular domains, and in turn can assign other authoritative name servers for their sub-domains. This mechanism has made the DNS distributed and fault tolerant and has helped avoid the need for a single central register to be continually consulted and updated. Additionally, the responsibility for maintaining and updating the master record for the domains is spread among many domain name registrars, who compete for the end-user's, domain-owner's, business. Domains can be moved from registrar to registrar at any time.
The Domain Name System also specifies the technical functionality of this database service. It defines the DNS protocol, a detailed specification of the data structures and communication exchanges used in DNS, as part of the Internet Protocol Suite.
